1. |
Virusul şi ideea
03:40
|
|||
Pe de o parte, virusul.
Ce e un virus?
Este un caz special între viaţă şi ne-viaţă.
E informaţie genetică specifică,
dar fără un propriu metabolism.
Virusul are nevoie de un organism.
Pentru că nu are capacitatea de a se reproduce, de sine stătător.
Odată infectat, organismul devine multiplicator
al informaţiei furnizate de virus.
Şi totodată, prin infectare, provoacă în organism schimbare, şi îi modifică comportamentul.
Pe de altă parte, ideea.
Idea e vie şi ne-vie totodată.
O idee e o informaţie specifică.
Adeseori cu propriile cuvinte.
Dar pentru a se multiplica,
Are nevoie de o minte.
Odată contaminată cu ideea,
mintea devine un multiplicator al informaţiei furnizate de aceea.
Şi odată asimilată, provoacă o reacţie în organism şi îi modifică comportamentul.
Virusul şi ideea.
Ideea şi virusul.
Ideea despre un virus e un virus de sine stătător.
Și va trebui să aflăm , care dintre ei e cel devastator,
Într-o lume în care toate circulă.
Şi în care nu poţi opri nici omul, nici ideea.
Închei aici, și ne las cu o întrebare finală, reală,
Pentru vremea virusului care provoacă tusă:
E mintea deschisă sau cea închisă mai predispusă,
Spre a fi afectată de informație virală?
|
||||
2. |
Post despre post
05:38
|
|||
Acesta este un post despre post
Un post pentru dobândire de rost sau perspectivă
Pentru reîncadrare într-o narativă
Sănătoasă
Pentru toți cei ce se află încă în împărăția imperioasă
A banului și a valorilor sale aferente
Cu prea puține perspective existente
Dincolo de simpla supraviețuire
Și de etern iluzoria înmulțire sau îmbogățire.
Dar să dăm ceasul un pic înapoi
Cu vreo două mii de ani,
Când un tânăr tâmplar în țara Galileea,
Pe al său nume Yeshua, a aplicat ideea
De autoizolare
Și patruzeci de zile a plecat în deșert în căutare
De viziune interioară clarificatoare.
Și acel tâmplar a devenit pentru mulți un exemplu,
Cum din propria viață să îți faci un templu.
Niște sute de ani mai încolo, imperiul l-a impus
Ca exemplu pentru toți pe acel tâmplar, rebotezat Isus,
În latină,
și retragerea lui de patruzeci de zile a devenit o rutină,
Cunoscută drept postul de Paște, sau mai târziu carantină,
Din italiană, quarenta, patruzeci, adică,
Prilej de introspecție profundă și nu motiv de frică
Așa că dau zoom out și mă minunez cum pică,
Piesele din puzzle, sisteme și coincidențe
Și am ajuns să experimentăm în comun limitări, lipse și carențe,
Și pentru prima dată, poate
Vedem cum pe planetă postesc aproape toate,
Și o boală respiratorie ne spune despre ecosisteme sufocate
Ori relații abuzate.
În izolare personală, distanțați social ori în carantină
Ne dăm cu toții seama că știam că o să vină,
Pentru că am văzut cum cu toate am întrecut măsura,
Şi putem face curat doar înțelegând că rădăcina lui curat e cura.
Fără teama de abis putem privi în vid,
În oglinda impermanenței noastre denumită temporar, CoViD.
Dăm mai încet volumul la televizor, Netflix sau alt stimulator,
Mutăm focusul treptat spre interior,
Și lăsăm respirația să se întâmple mai firesc și mai ușor.
Treptat timpul dispare,
și rămâne vreme
Și pentru reflecție ne-am adunat în graba noastră destule teme.
Cu post-uri mici.
În postul mare.
Postind.
Împărtășind.
Atenție.
Aici, acum.
|
If you like Bogdan Octav, you may also like:
Bandcamp Daily your guide to the world of Bandcamp